De la un capăt la celălalt al lumii

Ce ai fi dispus să faci pentru sufletul pereche ? Cred că toți am răspunde orice, fiindcă atunci când e vorba de oamenii pe care îi iubim nu exista obstacol destul de mare pe care să nu îl trecem. Nu ne îndrăgostim de culoarea ochilor, a părului sau a pielii, de mersul prea legănat, de parcă mereu ar asculta muzică, de felul în care își aruncă picioarele în fața când merge, doar pentru a-ți atrage atenția, de zâmbetul larg ce pare mereu că face reclamă la pastă de dinți sau de gropițele ce i se arcuiesc când încearcă să se abțină din râs în momentele serioase ori de degetele lungi de pianist ce par să înfășoare mâna ei mică, de glumele, uneori nesărate, pe care ea le înțelege, când majoritatea nu o fac.
Nu ne îndrăgostim de ele separat, ci de toate la un loc, fiindcă toate îl evidențiază pe el că om. Iar pe omul acela perfect pentru sufletul tău merită să-l iubești infinit, de la pământ până la cer, de la un capăt la celălalt al lumii.

#de #departe #undeva

Un azi cu o dorință incredibilă de mâine

Nu există o rețetă pentru fericire, nicio formulă magică, niciun cuvânt secret, o parolă sau vreun elixir. Nu existe cuvinte care să șteargă lacrimi, unguente care să vindece răni atât de mari ca cele ale sufletului, nici poțiuni care să să-ți redea speranța, atunci când ea nu mai e. Dar niciodată nu e prea mult. Cineva mi-a spus odată că ” imposibilul e doar fantasma fricoșilor și arma timizilor, iar, tu, draga mea, nu ești nici fricoasă, nici timidă, nu crede în imposibil”. Fiindcă sunt puternică, independentă și curajoasă, sunt doar un azi cu o dorință incredibilă de mâine.

#de #departe #undeva

Dor de sufletul meu

Placeholder ImageMi-e tare dor de râsul mult prea zgomotos, de bătăile năstrușnice, de puterea de necontrolat, de visurile mari, de speranțele veșnice, de explozia de sentimente, de nesiguranța, de forța de a se reface, de iubirea pe care o oferea neîncetat fără a cere nimic în schimb. Mi-e dor de el mult. L-aș vrea din nou nepătat de atât de multe culori de lacrimi, cicatrizat de rănile mult prea adânci înfipte cu cruzime, neranit de doruri ce nu mai trec și nu se mai vindecă. Aș vrea să crească la fel de frumos cum o făcea odată, să creadă la fel de mult, să simtă la fel de intens și să iubească la fel de tare. Deși e greu. Oamenii, experiențele, trecutul ne schimbă, și vrem, nu vrem, sufletul se metamorfozează și el, deși, poate ne-am dori să nu se transforme niciodată . Pentru că ne e dor de noi, de atunci , dar poate, cândva, ne vom reîntoarce la ce a fost odată .

#de #undeva #departe