Haine pentru suflet pierdute printre nopți nedormite.

De mult nu am mai dansat desculță printre firele de iarbă proaspăt cosită pe care să se așeze picuri mari de rouă. De mult nu am mai pierdut minute, minute ce deveneau ore si ore ce se transformau în nopți privind stelele și sclipirea lor. M-au fascinat de mică, mi se părea că împreună formează o galaxie imensa, iar fiecare dintre ele își avea locul bine stabilit. O stea reprezenta visele și umplea cerul de lumină atunci când se împlineau dorințe, o alta reprezenta curajul și sclipea precum un diamant în momentul în care oamenii își învingeau temerile, însă cea mai strălucitoare era cea care reprezenta dragostea, fiindcă ea, lumina văzduhul neîncetat. Și mă gândeam cum ar fi să îți “îmbraci” sufletul. Sa fie oare precum îți așezi pe piele o rochie recent cumpărată pe care ți-o doreai din momentul în care ai zărit-o expusa în vitrinele magazinelor, o completezi cu cei mai comozi pantofi pe care nu i-ai mai da jos din picioare, niste cercei micuți care să-ți mângâie lobul urechii, brățări mult prea mari pentru mâinile micuțe, iar la final îți asortezi ochii galeși și zâmbetul ghiduș ca accesoriu?!

#fromfaraway

Advertisements

O minciună? Nu se iartă. O trădare? Nici atât. Suflet, când o să te înveți minte ?!

Sunt un om sincer. Mereu am fost. Am preferat tot timpul să spun ce cred, cu toate că de multe ori poate am rănit sau nu am fost pe placul celui căruia mă adresam. Pentru mine adevărul este forma maximă de iubire. Nu poți spune că ți la cineva când îi ascunzi, îl minți sau ocolești lucruri. Și așa cum eu sunt, îmi doresc ca și ceilalți care mă înconjoară să fie. Si ei știu asta ! Prefer să îmi spună un adevăr care sa mă doară, decât o minciună care să mă aline. Pentru o perioada scurtă. Și să mă izbească valul de adevăr direct in față. Mult mai crud și mai aspru decât dacă ar fi fost spus din prima. De ce e atât de greu de făcut asta? Nu înțeleg. Și nici nu cred că o voi putea face vreodată. De fiecare dată când întreb pe cineva care mă minte de ce a făcut-o, îmi răspunde: ,,nu voiam să te rănesc” sau “credeam că nu vei afla” . Si, culmea, tocmai lucrurile astea mă rănesc și mai tare, fiindcă realizez că ei nu mă cunosc, pentru că dacă ar face-o, nu ar acționa așa. Sunt un om care iartă. Multe. Dar ce nu pot ierta e să fiu mințită. Sub nicio forma și cu niciun pretext, fiindcă odată cu prima minciună va veni și a doua și a treia. Tocmai de aceea prefer să spun pas și să rămân doar cu oamenii ce mă cunosc și mă respectă. Tu, străino, tocmai ai distrus tot ce am construit in atât de mult timp. O minciună nu se iartă, o trădare, nici atât.

#de #departe #undeva

O îmbrățișare atât de puternică, încât să îți dispară toate fricile !

Mi-e frică de singurătate, tot timpul mi-a fost și probabil, mereu îmi va fi. Îmi place să fiu înconjurată de oameni. De oameni frumoși și sinceri. De oameni cu care să împărtășesc vise, zâmbete, amintiri. Genul acela de oameni pe care i-ai ține într-un colțișor ascuns ai sufletului și nu i-ai mai scoate de acolo, fiindcă la tine in suflet e “cald și bine” , oameni care să te privească direct în ochi și să îți citească gândurile, pentru care nu ai nevoie de prea multe cuvinte ca să te înțeleagă, ci mai degrabă te simte, oameni ce te strâng de mână și te fac să prinzi curaj, ce te îmbrățișează atât de puternic încât să îți dispară toate fricile, să ai încredere în tine și în cel de lângă tine. Avem nevoie de oameni, fiindcă fără ei viața ar fi atât de goală, grea și pustie .
#de #departe #undeva

La multi ani, Zamfir ! 🎂

Nu am mai scris de mult, din păcate, timpul nu e de partea mea în ultima perioadă, dar nu puteam lăsa să treacă aceasta zi fără să îi scriu câteva cuvinte unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei, care astăzi se aniversează. Luna martie e cea mai specială pentru mine, datorită mulțimii evenimentelor de genul.

Și astăzi vreau să vă vorbesc despre “Zamfir” ( nu, bineînțeles că nu se numește așa, dar e o poreclă ce îl va urmări toată viața ). Ei bine, să vă povestesc puțin despre el. E genul de om extrem de sensibil, dar care nu se arată, sincer, educat, pe care dacă îl suni la 3 noaptea, fiindcă ai nevoie de ajutor, pleacă noaptea, de nebun, in pijama ca să te ajute, sufletist din cale afară. E prietenul care reușește să-mi scoată zâmbete doar din momentul când îi văd fața, pe care în fiecare dimineață îl iau în brațe și știu că ziua va fi mai bună, care mă încurajează in nebunii, dar mă și cearta când greșesc, care atunci când mă vede mă întreabă : ” cum ești, fetiță?” și are încredere în mine, așa cum și eu am în el.

Zamfire, frățior, să fii cel mai fericit. Mulțumesc din tot sufletul pentru tot sprijinul acordat, pentru că îmi asculți de multe ori aberațiile și visele și fricile, pentru că m-ai înțeles și nu m-ai judecat, ci ai incercat să mă ajuți să îndrept tot ce nu era bine. Mulțumesc pentru atâtea secrete păstrate, pentru atâtea ore de stat afara pe bancă la povești, pentru atâtea lacrimi și dureri împărtășite, dar tot pe atât de multe și bucurii. Sper să găsești ceea ce cauți, să nu te dai niciodată învins, eu voi fi oricum mereu în dreapta ta, lângă tine să te susțin ca și până acum. La mulți ani, încă odată, puișor !

PS 1 : sper să te surprindă și să te bucure această surpriză, știu că nu te așteptai .

#de #departe #undeva

De la un capăt la celălalt al lumii

Ce ai fi dispus să faci pentru sufletul pereche ? Cred că toți am răspunde orice, fiindcă atunci când e vorba de oamenii pe care îi iubim nu exista obstacol destul de mare pe care să nu îl trecem. Nu ne îndrăgostim de culoarea ochilor, a părului sau a pielii, de mersul prea legănat, de parcă mereu ar asculta muzică, de felul în care își aruncă picioarele în fața când merge, doar pentru a-ți atrage atenția, de zâmbetul larg ce pare mereu că face reclamă la pastă de dinți sau de gropițele ce i se arcuiesc când încearcă să se abțină din râs în momentele serioase ori de degetele lungi de pianist ce par să înfășoare mâna ei mică, de glumele, uneori nesărate, pe care ea le înțelege, când majoritatea nu o fac.
Nu ne îndrăgostim de ele separat, ci de toate la un loc, fiindcă toate îl evidențiază pe el că om. Iar pe omul acela perfect pentru sufletul tău merită să-l iubești infinit, de la pământ până la cer, de la un capăt la celălalt al lumii.

#de #departe #undeva

Un azi cu o dorință incredibilă de mâine

Nu există o rețetă pentru fericire, nicio formulă magică, niciun cuvânt secret, o parolă sau vreun elixir. Nu existe cuvinte care să șteargă lacrimi, unguente care să vindece răni atât de mari ca cele ale sufletului, nici poțiuni care să să-ți redea speranța, atunci când ea nu mai e. Dar niciodată nu e prea mult. Cineva mi-a spus odată că ” imposibilul e doar fantasma fricoșilor și arma timizilor, iar, tu, draga mea, nu ești nici fricoasă, nici timidă, nu crede în imposibil”. Fiindcă sunt puternică, independentă și curajoasă, sunt doar un azi cu o dorință incredibilă de mâine.

#de #departe #undeva

Dor de sufletul meu

Placeholder ImageMi-e tare dor de râsul mult prea zgomotos, de bătăile năstrușnice, de puterea de necontrolat, de visurile mari, de speranțele veșnice, de explozia de sentimente, de nesiguranța, de forța de a se reface, de iubirea pe care o oferea neîncetat fără a cere nimic în schimb. Mi-e dor de el mult. L-aș vrea din nou nepătat de atât de multe culori de lacrimi, cicatrizat de rănile mult prea adânci înfipte cu cruzime, neranit de doruri ce nu mai trec și nu se mai vindecă. Aș vrea să crească la fel de frumos cum o făcea odată, să creadă la fel de mult, să simtă la fel de intens și să iubească la fel de tare. Deși e greu. Oamenii, experiențele, trecutul ne schimbă, și vrem, nu vrem, sufletul se metamorfozează și el, deși, poate ne-am dori să nu se transforme niciodată . Pentru că ne e dor de noi, de atunci , dar poate, cândva, ne vom reîntoarce la ce a fost odată .

#de #undeva #departe